Sint un om fericit

Sint un om fericit,caci eu pot sa zimbesc,

Pe cind unii oameni sint tristi si se feresc

De cuvintul si privirea celor din jur nemilosi

Ce stiu numai a lor,sa fie voiosi.

Sint un om fericit,caci eu vad lumina permanenta

A soarelui divin ce straluceste pe cerul adinc si mare

Ca oceanul de iluzii ce il facem dupa orice intimplare,

Pe cind cineva de mic viseaza sa vada chipul mamei ce vine din zare.

Sint un om fericit,caci eu pot sa vorbesc,

Pot zice mamei,fratelui,bunicilor ca ii iubesc,

Pe cind cineva arata,vorbeste si roaga prin semne,

 Zicind :,,da-mi apa”,apropiatului cu inima plina de rane.

Sint un om fericit,caci eu pot sa merg,sa alerg,

Pe cind cineva sta tintit la pat sau pe un scaun cu rotile,

Si plinge ca e umilit de soarta,acestea i-s chinurile,

Dar orcicum viseaza si in suflet aude : ,,eu am sa merg”.

Sint un om fericit,caci am o familie mare,duioasa,

Am mama,am frate si bunei,

Pe cind cineva e abandonat de ei,

Si undeva in orfelinat sau in drum devine o fiinta nemiloasa.

Sint un om fericit,stiu sensul vietii noastre spontane,

Multumesc de ceea ce vad,ce am si ce simt,

Sint un om fericit,Doamne…

Ma opun cu dirzenie problemelor vietii noastre spontane.

 09.06.12

Andrei Burcovschi