"Cuvantul este infinitul care nu–si gaseste linistea in finitul din tine pana nu il intelegi mai mult decat pe tine insuti"Sorin Cerin

понедельник, 18 июня 2012 г.


Ploaia
Cerul noros.Nori peste nori gramaditi
Si tunete ce te fac sa crisnesti din dinti.
Picatura de apa mascata
Cade lin pe suprafata uscata.

Pamintul isi schimba momentan culoarea,
Plantele se bucura si se intredeschid spre cer
Oamenii se ascund sub aripa unui jder,
Afara ploua.Totul e linistit mister.

Tunetul si fulgerul,amindoi de mina
Sperie copilul ce alearga spre o zina.
El de frica cea mare,
O cuprinde si ii da o sarutare.

Iar colo,dupa jder in vale,
Pe geamul mic si luminat,
Curge picatura dupa picatura agale,
Dupa geam se vede chipul intunecat.

Un chip al unui tinar ce e tintit la pat
Deja de ani de zile,viseaza…
Iar sufletul lui turbat
Se bucura de ploaie si de fericire radiaza.

 15.04.12
Andrei Burcovschi

Комментариев нет: