"Cuvantul este infinitul care nu–si gaseste linistea in finitul din tine pana nu il intelegi mai mult decat pe tine insuti"Sorin Cerin

понедельник, 18 июня 2012 г.


Curg lacrimi
Ochii verzi si inselati
Privesc duios fotografia,
Se lasa lin in jos vegheati
Si dau drumul lacrimii luminati.

Pe obrazul tinar, fin
Curg acele lacrimi de suspin,
Lacrimi rare dar mascate
Curg zeci si zeci pe chip insirate.

Gindul lui zboara-n adincuri,
Sufletul cauta mereu in zare,in ceruri
Acea fata barbateasca,cu riduri si amintiri
Ce-i lipseste-ntreaga viata din sclipiri.

Iar inima i se destrama,
Se fringe in naframa…
Simte lipsa lui mareata,
Incetul cu incetul se ascunde in ceata.

Si lacrima cade pe mina chinuita,
Lacrima cade pe inima zdrobita…
Si incet prin soapta se aude intrerupt :
“De ce ai plecat?De ce eu singur ma lupt?”

 31.05.12/00:46
Andrei Burcovschi

Комментариев нет: