Viata

Viata,un fir lung de ata,

Cu o singura fata,

Un singur destin

Ce traieste bucurii si indura chin.

Un om ideal traieste frumos,

Iar un destin rautacios

Minciuneste si ponegreste,

Pe toti ii nedreptateste.

Tot in lume nu-i frumos

Insa un zimbet te face mai marinimos,

Iar un sentiment nascut,dragostea...

Face viata asemeni ca dulceata.

Toti stim ca viata e o joaca,

Iar daca jucam cinstit

Firul de ata e prelungit

Si de greseli curatit.

Viata e ca trandafirul,

Frumos si cu miros placut

Dar inghimpa tacut

Si lasa picatura de singe  prefacut.

23.05.12

Andrei Burcovschi

Umbra hoinara

Undeva intr-un oras imens

Pe o strada intuneacata,

Sub lumina felinarelor,dintr-o parte in alta

Se vede umbra cea hoinara,neinfricata.

Din departare se simte mirosul de alcool

Ce a fost consumat de tinar din dezamagire,binevol.

In mina stinga o sticla cu alinare,

Iar in dreapta o lunga si frumoasa floare.

El merge lin  pe drumul lung,omorit…

Chipul lui tinar,frumos,e mohorit,

Cuprins de tristetea dragostei neimpartasite

Izbucneste in plins  fara cuvinte.

Umbra lui hoinara se plimba pina in zori

Incet se aseaza pe bordura drumului

Lasa sticla jos,trandafirul il pune alaturi

Si scoate verigile din buzunarul de linga inima lui.

 12.06.12

Te iubesc

Lipsit de orice fel de indoiala

Te-am ales pe tine,nu pe alta fata…

Lasama sa-ti spun ce simt si ce traiesc,

Atunci cind linga tine ma gasesc.

     Lasa-voi sati vorbeasca inima-mi indragostita

     Tu vei afla,dar sa fii linistita…

     Nu vreau sa te sfiesti,nici sa te indoiesti

     Ca pentru tine eu voi da tot ce doresti.

Pe zi ce trece,dragostea mai mult se intareste,

Din inima si gind ea inspre cer porneste.

Sinceritatea ta m-atrage,ma uimeste,

Lumina ochilor blajini ma incalzeste,dind inimii ceea ce doreste.

     Dragostea ma ajuta ca sa zbor,

     Eu sar din nor in nor.

     Dragoste,iubire si amor,

     Lumina tainica de dor.

Lasa-voi tot ce este gol,

Tot cei lipsit de tine este vint,

Sunt fara tine,ma aflu in acel gol,

Cind esti cu mine ma faci mereu sa cint.

     Nu stiu cum as trai pe lume

     De n-ar fi-n lume al tau nume.

     Eu te iubesc,ramii cu mine…

     Tu intelege,eu te iubesc numai pe tine!

Andrei Burcovschi

Somnul

Ceva placut,atragator,

Ce te ia prin vis in zbor

Spre cel mai frumos si tainic loc

Fiind totul asemeni unui joc.

Ziua,seara,dimineata

Te atrage ca negreata…

El e cel mai mult dorit

La inceputul infinit.

Acesta e somnul neinvins

Ce te capata intins

Pe patul miraculos si atragator

Ce te duce spre Ecuador.

 22.05.12

Sint un om fericit

Sint un om fericit,caci eu pot sa zimbesc,

Pe cind unii oameni sint tristi si se feresc

De cuvintul si privirea celor din jur nemilosi

Ce stiu numai a lor,sa fie voiosi.

Sint un om fericit,caci eu vad lumina permanenta

A soarelui divin ce straluceste pe cerul adinc si mare

Ca oceanul de iluzii ce il facem dupa orice intimplare,

Pe cind cineva de mic viseaza sa vada chipul mamei ce vine din zare.

Sint un om fericit,caci eu pot sa vorbesc,

Pot zice mamei,fratelui,bunicilor ca ii iubesc,

Pe cind cineva arata,vorbeste si roaga prin semne,

 Zicind :,,da-mi apa”,apropiatului cu inima plina de rane.

Sint un om fericit,caci eu pot sa merg,sa alerg,

Pe cind cineva sta tintit la pat sau pe un scaun cu rotile,

Si plinge ca e umilit de soarta,acestea i-s chinurile,

Dar orcicum viseaza si in suflet aude : ,,eu am sa merg”.

Sint un om fericit,caci am o familie mare,duioasa,

Am mama,am frate si bunei,

Pe cind cineva e abandonat de ei,

Si undeva in orfelinat sau in drum devine o fiinta nemiloasa.

Sint un om fericit,stiu sensul vietii noastre spontane,

Multumesc de ceea ce vad,ce am si ce simt,

Sint un om fericit,Doamne…

Ma opun cu dirzenie problemelor vietii noastre spontane.

 09.06.12

Andrei Burcovschi

Război

Noapte.Linişte cumplită.

În văzduh,în depărtare

Fumul cenuşiu

Acoperă bolta albastră.

Liniştea se preschimbă in dezastru.

Zgomotul tancurilor inspăimînta pe toti.

El schimba aramonia în haos

Şi viaţa în război.

Multimea ce se aduna in grabă

Mai tare se inspăimînta,

Căci era acel straşnic început

Al anului ’41.

Nimeni nu putea schimba nimic

Totul era deja decis,

Război va fi…

Asa de sus era prescris.

Mii si mii de suflete inspăimintate

Fugeau,stringeau, pribegeau

Şi mereu tot căutau,comoara vieţii lor,

Copiii cu un trist viitor.

Bunei,taţi şi fraţi..

Erau dusi pe fronturile nemiloase

Pe unde curgeau şiroaie de sînge nevinovat

Ce lupta doar pentru libertate şi patrie.

Tot a continuat ani întregi.

Ani care au fost ca o viaţă neagră,

Atunci au rămas copii fără părinţi

Şi meleagurile fără patrioţi.

A fost război.Au murit sute si mii.

Iar acest straşnic gînd

Şi astăzi ne mai sperie,

Dar datorită LOR trăim frumos şi liber..

 04.05.12

Andrei Burcovschi

Ploaia

Cerul noros.Nori peste nori gramaditi

Si tunete ce te fac sa crisnesti din dinti.

Picatura de apa mascata

Cade lin pe suprafata uscata.

Pamintul isi schimba momentan culoarea,

Plantele se bucura si se intredeschid spre cer

Oamenii se ascund sub aripa unui jder,

Afara ploua.Totul e linistit mister.

Tunetul si fulgerul,amindoi de mina

Sperie copilul ce alearga spre o zina.

El de frica cea mare,

O cuprinde si ii da o sarutare.

Iar colo,dupa jder in vale,

Pe geamul mic si luminat,

Curge picatura dupa picatura agale,

Dupa geam se vede chipul intunecat.

Un chip al unui tinar ce e tintit la pat

Deja de ani de zile,viseaza…

Iar sufletul lui turbat

Se bucura de ploaie si de fericire radiaza.

 15.04.12

Andrei Burcovschi

Numai tu

In lumea cea mare

Existi si tu…

O fata rupta din soare

Ce seaman cu nimeni nu are…

Caci numai a ta privire

Ii uimeste pe toti intr-o sclipire.

Numai al tau chip frumos

Striga :”uitate duios”.

Numai a ta soapta

O poate intelege cel ce asteapta.

Numai al tau gind

Poate rasturna intregul Pamint.

Numai al tau corp

Ii face pe toti sa sopteasca : “opt”,

Opt planete…

Pentru sarutul acestei fete.

Tu,esti al doilea soare in Univers,

Ce radiaza cu zimbetul fermecator

Si uimeste pe orice trecator,

Trecator ce mai nu se-mpiedica din mers.

Iar acum stau si ma-ntreb:

De ce? De ce numai tu,

Imi faci sa-mi zimbeasca sufletul?

Si-nteleg,si-nteleg ca nu trebuie sa ma mai intreb.

 11.05.12

Andrei Burcovschi

Ne despartim de tine,copilarie

Ne despartim de tine,

copilarie,

cum se desparte

omul

de patriei

la nevoie.

Trecem din lumea visurilor,

in realitate,

cunoastem cu sudoare

ce e greul,

ce e dragostea,

si viata.

Ne indepartam,

mai mult,mai mult

de-acele clipe

minunate

cind totul era frumos

si simplu,fara singuratate.

 04.05.12

Andrei Burcovschi

Minciuna

Din zi in zi mai mult,

Din cuvint in cuvint aruncata

Minciuna isi ia aripi,incurcata

In realitatea tulburata.

Un gind despre un fapt real

Tot cu ea se termina,

Omul buimacit ingina spre ideal

Minciuna dupa minciuna despre faptul real.

Minciuna cuprinzindu-l strins

Nu-I mai lasa sperante de on neinvins,

Iar adevarul moare incet,incet…

Apoi e inmormintat si invins.

Lumea intreaga uita ce-I adevarul,

Crede miciuna,e zapacita,

Precum si Eva din minciuna a muscat marul,

Neglijind adevarul.

Pe intreg Pamintul mare,

Din colt in colt,din zare in zare

Ea este atotputernica,

Minciuna,seaman nu mai are.

Ea i-a adunat pe toti dea rindul

Pe fiecare domol miscindu-l

Spre cel ce a fost izgonit

Ce e  tatal cuvintului ce duce jos in infinit…

 29.05.12,00:09

Andrei Burcovschi

Lumea

Cu dragoste,cu-ndurerare

As scrie astazi pe hirtie,

Cuvinte mici,de dor,de jale

De lumea rea,de lumea vie.

Exista lumea rea,ce nu iubeste,

Si prin cuvinte,tragic te omoara,

Ce cu invidie uraste,

Si face doar ca sa te doara.

Dar poate nu sint vinovati doar ei,

Caci asta-I viata,asta e destinul,

Si sufera anume cei,

Ce nu au meritat sa inteleaga chinul.

Dar fiecare dintre noi nu e perfect

Nu toti iubim,dar noi cu totii cerem

Nu tot ce-n viata facem e correct,

Oricit nu am avea oricum mai vrem.

Andrei Burcovschi

Lipsa de tata

Tata,cuvint de toti rostit,

De mine doar e auzit…

Nu pot nici sa il rostesc

Fiindca pe El foarte mult  il urasc.

Il urasca ca ma lasat…

 Nu a avut curaj sa lupte cu destinul,

Iar acum eu indur chinul

Si duc in spate cu lacrima pe obraz suspinul.

Am in minte doar portretul lui imaginar,

Si tot pentru mine acum e un calvar…

El nu e,si imi lipseste mult,

Dar eu deja sint un adult.

Am trecut prin multe si nedorite

Cu multe lacrimi mari si amarite,

Batjocori,lovituri si singuratate,

Nu am avut tata, de tine parte.

Singur am invatat sa lucrez,

Singur am invatat sa initiez

Lucruri si fapte laudate

Ce ma vor face sa nu stau cuiva in spate.

Singur am cunoscut ce e viata,

Cum este sa iubesti,

Am inteles ca e subtire ca ata

Dragostea ce in inima si suflet nu o sadesti.

Dar in tot acest rastimp

Am avut alaturi un inger scump si blind,

Mamico cit timp…?

Mamico cit timp…?

Deja sint 15 ani decind tata,nu mai vazut,

In acea zi ai plecat si nici nu ai cazut

In fata destinului sa intrebi plingind:

De ce sa ma despart de ei,inginind…?

Lacrima de pe orazul meu

Curge lin si foarte rar, 

Caci stiu durerea ca un artar

Si-mi duc viata fara tine iar si iar…

18.05.12

Andrei Burcovschi

Inima ce ai cu mine?

Inima ce ai cu mine?

De ce cind imi e greu suspini?

De ce ma faci sa sufar,cind vine…

Timpul sa inghit spini?

Spini de durere si freamat,

De cuvinte jignitoare

Ale lumii fara indrumare,

Si cu o permanenta infiintare.

Lumea nemiloasa

Careaia de tine nici nu-I pasa,

In folosul sau misel

Te face mai cuminte decit un miel.

Iar inima strapunsa

Apasa neinvinsa,

Suflarea se incetineste

Si firul de ata se sfirseste.

Inima nu se mai zbate,

Iar intrebarea ramine in spate,

Inima ce ai cu mine?

De ce ma dai uitarii intunecate?

16.05.12

Andrei Burcovschi

Gol in suflet

In lumea cea mare

Am si eu un loc sub soare.

Sub aripa lunga a destinului

Duc freamatul cintului.

Cintul ce viata mi-o cuprinde

Cu greutati,tristeti si bucurii,

Fapte  negindite mii si mii

Si-o suferinta ce din mocnet se aprinde.

Totul parca-i nemaipomenit…

Prieteni,distractii si o iubita din zenit

Dar una imi limpsteste ne-ncetat

Cuvintul de tata care si astazi e asteptat.

Cuvintul,ajutorul lui ar rasturna si munti,

M-ar imbarbata sa fiu numai intre oameni culti,

Dar El nu e,si imi e greu

Si am un gol pe suflet mereu.

 14.05.12

Andrei Burcovschi

Doar tu

Intr-o zi minunata

Ne-am cunoscut noi,

Un baiat si o fata

Din intreaga lume inmormintata...

Zile intregi de discutii

De noi impresii si persecutii,

De dragi cuvinte si scumpe

Din largi si lungi executii.

Tot mai multe am aflat

Mai mult mai fascinat

Mai facut sa ma gindesc

Doar la sufletul tau ceresc.

Privirea seducatoare,

Si cuvintul tau duios

Ma face sa zbor in zare

Spre dragostea ce ia amploare.

Doar tu imi lesi in suflet

Pasi mici de fericire,

Imbratisari pline de iubire

Si clipe lungi de dragoste-n sclipire.

14.05.12

Andrei Burcovschi

Curg lacrimi

Ochii verzi si inselati

Privesc duios fotografia,

Se lasa lin in jos vegheati

Si dau drumul lacrimii luminati.

Pe obrazul tinar, fin

Curg acele lacrimi de suspin,

Lacrimi rare dar mascate

Curg zeci si zeci pe chip insirate.

Gindul lui zboara-n adincuri,

Sufletul cauta mereu in zare,in ceruri

Acea fata barbateasca,cu riduri si amintiri

Ce-i lipseste-ntreaga viata din sclipiri.

Iar inima i se destrama,

Se fringe in naframa…

Simte lipsa lui mareata,

Incetul cu incetul se ascunde in ceata.

Si lacrima cade pe mina chinuita,

Lacrima cade pe inima zdrobita…

Si incet prin soapta se aude intrerupt :

“De ce ai plecat?De ce eu singur ma lupt?”

 31.05.12/00:46

Andrei Burcovschi

Asteptarea

In camera mare,intunecata,

In fotoliul mic si vechi,

Sta batrina chinuita si intristata

Ce de ani de zile tot asteapta.

Asteapta cu privirea tintita

La fotografia invechita,

Unde erau toti trei impreuna

Si visau la stele,la luna.

Sotu-i si tinarul baiat

Ce au plecat la odihna departe…

Soarta a decis sa-i desparte

Pentru o vecie,pina la moarte.

Batrina mama nu crede nici acum

Ca sotul voinic si jucausul baiat,au devenit scrum,

Au fost spulberati de vint spre mare,spre drum,

Au fost uitati chiar si de ceilalti apropiati.

Iar acum chipul ei trist si plins,

Luminat de lumina candelei de pe masa,

Asteapta si tot asteapta in adins

Moartea ce o sa-i intilneasca sa faca iarasi o casa.

 06.06.12

Andrei Burcovschi

Adie-a sentimente

Adie somnul in tirziu de dimineata,

Mici visuri dulci imi rascolesc tacerea

Alene raze de lumina imi umpresc pe fata,

Tocmai acum nu simt nici dorul,nici lumina.

Mirosul florilor de primavara ma trezesc,

Si timpul mi-alunga iar privirea,

De sentimente gindurile imi feresc,

Clipind in ochii mei doar amintirea.

Privind spre geam vad sunete,parca aud culori,

Ma simt in timpuri de legenda,netraite,

Mi-aduc aminte doar de dorul de frate si parinti,

Iar tot ce-a fost,a  fost doar clipe nedorite.

In jur e tot frumos,dar iarasi diferit,

Trec fluturi din iubire,colorati prin mine

Tot mai visez la ce din totdeauna mi-am dorit,

Caci primavara-n suflet inca tine.

Andrei  Burcovschi

Umbra hoinara
Undeva intr-un oras imens
Pe o strada intuneacata,
Sub lumina felinarelor,dintr-o parte in alta
Se vede umbra cea hoinara,neinfricata.

Din departare se simte mirosul de alcool
Ce a fost consumat de tinar din dezamagire,binevol.
In mina stinga o sticla cu alinare,
Iar in dreapta o lunga si frumoasa floare.

El merge lin  pe drumul lung,omorit…
Chipul lui tinar,frumos,e mohorit,
Cuprins de tristetea dragostei neimpartasite
Izbucneste in plins  fara cuvinte.

Umbra lui hoinara se plimba pina in zori
Incet se aseaza pe bordura drumului
Lasa sticla jos,trandafirul il pune alaturi
Si scoate verigile din buzunarul de linga inima lui.

12.06.12

Burcovschi Andrei