"Cuvantul este infinitul care nu–si gaseste linistea in finitul din tine pana nu il intelegi mai mult decat pe tine insuti"Sorin Cerin

среда, 31 октября 2012 г.


Cum este sa iubesti..?

Charles Baudelaire la intrebarea “Ce e dragostea?” zice astfel:” Nevoia de a iesi din tine insuti.” Dragostea este sentinmentul care te inalta spre cele mai inalte culmi ale lumii si te face sa vezi cu ochii larg deschisi realitatea,care e atit de frumoasa,dar e atit de rar luata in atentie si apreciata dupa adevaratele ei merite.Traim 2 vieti. Pina in momentul de a te indragosti esti un om mort,un om ce traeste asemeni unui zombi,iar odata ce ne-am intragostit prindem aripi,zburam spre coloana infinitului cuprinsi de o fericire irepetabila…Dragostea ii arata omului cum ar trebui el sa fie. Cand iubesti, descoperi in tine o nebanuita bogatie de tandrete si duiosie si nici nu-ti vine sa crezi ca esti in stare de o astfel de dragoste.
            “Cum este sa iubesti?” intrebarea care si-o pun toti pina a se indragosti.Eu am pasit si aceasta treapta a vietii,m-am indragostit si pot sa raspund foarte discret la aceasta intrebare. Sa iubesti e frumos si placut.Iubesti orice in persoana de sex opus si nu ai nevoie de nimic mai mult. “A iubi” este jocul in care sint 2 jucatori si ambii pot sa cistige.Noi am citigat. Ii iubesc parul brunet ce mereu e desprins, ochii caprui care ma privesc cu atita duiosie,cu atita dragoste;obrajorii fini,mai ales atunci cind o alint cu vorbe dulci si ei incetul cu incetul rosesc;gurita mica care ma saruta cu atita pasiune si dorinta,care imi sopteste acel cuvint minunat “TE IUBESC”. Ii iubesc sinii frumosi,ce o sa alapteze acel rod al iubirii;miinile care ma mingie si care parca mi-ar spune : “stai aici si nu incerca sa pleci,mie imi apartii”; copsele ce le ador si picioarele care aduc acea minune in bratele mele pline cu atita dragoste fata de Ea. In general,este splendid sa iubeste si sa fii iubit,sa stii ca esti asteptat mereu undeva acolo intr-un lacas unde traieste cea mai scumpa persoana a vietii tale. Este greu sa iubesti,dar este real si ceva dorit…

вторник, 30 октября 2012 г.

Love drives the world!
Love is the most beautiful feeling. There are several kinds of love, which is love of parents, love of country and love for a person with the opposite sex.
Love of parents is the most important. It is our heart at birth. Parents for each of us are a saint, that can not be forgotten. They gave us life and all they have educated us.There can be not doubt that each of us loves his parents to death.
  Love of country is 2nd on the steps of never seen feelings. We love our country as it grows, we know what is right and wrong and feel true feelings on this land home. And only a true patriot loves his country.
  Love a person of the opposite sex is the meaning of life. We love a person what a treasure for us. With that person found a family, have children and live until deep old age. It seems to me that there is no person who never  loved.
I am absolutely convinced that every creature on earth loves and is loved. This is our most precious wealth, love, this feeling leads entire the world.

Andres Burcovschi/02.10.12

"Acel ce cultiveaza in suflet irealul si prin fapte imposibilul este "Steau Polara" in viata multora".
Andres Burcovschi

Omul si cosmosul,vesnice povesti mitice
Omul este asemeni cosmosului.Nimeni nu poate afla intreaga poveste cit despre om atit si despre cosmos.Viata unui om este o poveste,are in ea descrieri,fapte ireale alcatuite de noi insine.Traim o viata in mediu de 50-60 ani insa in acesti ani nu ne confirmam existenta pe Terra ca om sau sintem niste mincinosi ce cream o poveste mitica seculara.Precum noi mintim lumea inconjuratoare despre propria viata asa si cosmosul minte oamenii de stiinta despre tainele sale. Nu se stie citi ani are cosmosul,exista oare viata acolo si din generatie in generatie se scriu noi si noi concluzii asupra tainelor acestui mister.De aici si se formeaza vesnica poveste mitica a cosmosului.Precum am mai mentionat,omul spiritual se aseamana cosmosului,nu are nici un inceput,nici un sfirsit si nimeni nu poate afla intreaga poveste a unei personae.Traindu-ne viata ne cream istoria.Si iarasi aceeasi structura,din sec. in sec. lumea ne schimba propria amprenta pe Pamint si ajungem la timpul cind devenim o poveste mitica vesnica asemeni cosmosului.

Memorii
Abia am 16 ani,insa ma chinuie mereu o intrebare,pentru ce traiesc?Incerc sa-i caut raspunsul dar e problematic.Nu am trait mult timp,doar 16 ani,ani de tristeti si bucurii.
            Viata e nedreapta cu mine.Am crescut fara tata,acea persoana de care am avut si am nevoie.Anume in acele momente cind apareau primele probleme ale vietii,nu a avut cine sa ma indrumeze,sa ma imbarbateze.Prima bataie la scoala,prima mea problema ,era greu.eram inchis in sine si suspinam…El imi lipsea,imi lipseau sfaturile lui,alintarea,ajutorul in calea lunga cu noi si noi probleme.
            Aveam 8 ani.Era vara anului 2003 cind mamica a venit cu EL,si mi la prezentat ca tata.L-am acceptat numai ca sa nu o fac pe mami sa sufere.Tatal vitreg mi se parea o persoana exemplu.Cu el mami era fericita,eu eram bucuros ca insfirsit voi simti dragostea de tata.Totul era bine,iar peste un an aparut si fratiorul meu,un baietas blond,chipes,si foarte zbintuit.Si in acel moment sa schimbat totul.Tatal vitreg mai ca uitase ca eu exist,dar era si de asteptat eu doar nimic nu aveam in comun cu el,inafara de persoana ce mi-a dat viata.Mami,era persoana care mereu ma intreba de ce sint trist,dar niciodata nu i-am zis-o fiindca nu doream s-o indispun.
            Au mai trecut 3 ani,anul 2007,19 mai o zi in care viata a inceput sa ma chinuie si mai tare.Era seara,orele 6-7,eram cu prietenii la fotbal.Acolo din cauza unui baiat mi-am fracturat mina.Buneii,aflind ce sa intimplat indata au sunat mamei si tatalui vitreg,care erau peste hotare,sa le zica ce s-a intimplat.Am fost internat in spital unde am suportat doua operatii.Parintii au facut tot posibilul si au dat medicului suma necesara pentru a ma face bine.Ajuns in spital am aflat multe lucruri,cum ar fi: cine imi este prieten,ca fara bani nimic nu se face si ca tatalui vitreg nu-i era chiar atit de indiferent fata de mine.Fiind externat din spital am venit cu o mare bucurie acasa,unde ma astepta “cel mai bun prieten”.Acel baiat in care nu aveam incredere,dar atunci am inteles ca el e acel ce ma sustine mereu si e linga mine si la bine si la rau. Doar el ma astepta…In scurt timp au venit parintii acasa.Totul a devenit o poveste,cadouri,zile de neuitat,si dragoste din partea celor apropiati,acel sentiment care e cel mai important pentru mine.        
           Toamna anului 2007-a aparut si prima fata de care m-am indragostit copilaros.Eram mic,dar deloc nu ma jenam de faptul ca imi place.Prin octombrie i-am zis de ceea ce simt pentru ea,si in raspuns am primit ceea ce asteptam sa aud,simpatie reciproca.Eu elev al clasei a 7,ea eleva in clasa 6,insa nimic nu ne rusina.Pe atunci aveam o deriginta foarte severa,care mereu imi zicea “lasa dragostea ai de invatat”,dar eu parca doream sa-i demonstrez ca ma descurc cu ambele,dragostea si temele.La recreatii mergeam de miina cu acea domnisoara minunata,in fata dumneaei in pofida la toate acele sfaturi ce mi le dadea.
             Sa mai scurs un an,deja 2008…Incepeam sa ma maturizez. Insa toamna acelui an s-a intimplat ceva strasnic,mi-a decedat diriginta mea scumpa,pentru mine asta a fost un nou traur,imi decedase a doua mama,care in clasa a-V dintr-un copilas rusinos,care era pe cale de a pierde darul de a invata a facut un baiat ce stia concret ce vrea de la sine si de la viata.Iar in luna noiembrie am fost internat in spital cu diagnoza- apendecita acuta.Parintii erau indispusi,fratelui ii era dor,dar eu nu doream sa mai traiesc.Peste citeva ore dupa internare am intrat in sala de operatii cu dirzenie,dar odata ce am vazut medicii,instrumentele pentru operatie m-a cuprins o frica mare,am inceput a tremura,dar ma gindeam la lucruri stupide “daca inchid ochii si nu ii voi mai deschid?Daca nu am sa-mi mai vad rudele? Daca am sa ramin doar o istorie numai in viata celor apropiati?” Cu aceste ginduri am fost adormit de seringa cu o doza medie de anestezie.M-am trezit abia dimineata,deschizind ochii am vazut zimbetul mamei si am si simtit imbratisarea calduroasa a ei,atunci am inteles ca e prostie sa nu doresc sa traiesc si mi-am zis :“eu nu doresc sa traiesc ci trebuie sa traiesc”.Dupa externarea din spital m-am intors din nou la scoala.Totul era bine.Primavara pe data de 4 martie 2009 am atins virsta de 14 ani.Ca si fiecare copil aveam o dorinta.La acea zi de nastere parintii mi-au daruit un calculator stationar. Peste aproximativ o luna m-am despartit si de prima fata indragita de mine.Dupa acel un an jumate de intilnire cu ea mi-am pierdut déjà increderea in fete si am decis ca le voi face si eu sa sufere,era o mare prostie.Dar,odata ce eu am inceput a face sa sufere fetele,am aflat ca tatal meu vitreg a inceput a curvi.Au inceput suferintele mamei mele dragi.Incercam sa nu trag atentie la ceea ce se intimpla,insa o vedeam mereu suferind.Intr-o zi dupa scoala,intrind in casa am vazut-o pe mami plingind si din acel moment am inceput sa-l urasc pe acel barbat ce l-am acceptat cindva ca tata.Peste 2 zile mi-am adunat tot curajul si am vorbit cu el.Dupa acea discutie totul parca a revenit la normal.Mami si cu el au plecat iarasi peste hotare,eu din nou ramasesem cu buneii si cu fratiorul acasa.Suferintele ce le faceam eu fetelor au incetat in acel moment dupa ce vorbisem cu tatal vitreg.Totul era bine,comunicam cu o multime de fete dar nu doream cu nici una relatii,ceva mai mult decit o simpla prietenie.Pe 13 decembrie,la ziua numelui meu si ziua de nastere a unui prieten pentru prima data am consumat bauturi alcoolice si am gustat si din acel fum al tutunului.Din acel moment mi se parea ca fara prezenta bauturii nu va trece nici o sarbatoare.
            Timpul s-a scurs…Era deja luna februarie a anului 2011,insa eu aveam acelasi mod de viata: lectii si distractii care fara bauturi alcoolice nu se puteau desfasura,desigur cit dupa parerea mea,cit si a tuturor prietenilor mei.La o plimbare prin oras am vazut o fata pe nume Stelly. M-am apropiat,am facut cunostinta,dupa o mica plimbare imbreuna ne-am schimbat cu numerele de telefoane.Nici n-a trecut mult timp dupa ce ne-am despartit si eu am sunat-o.A fost o pasiune mare pentru mine.Peste vreo saptamina am afalat ca sintem nascuti ambii pe 4 martie,numai ca in ani diferiti.Au trecut 2 luni dupa ce am facut cunostina.La o plimbare,(pe data de 4 aprilie) i-am propus intilnire,si in acelasi moment am si auzit raspunsul mult dorit,DA.Eram fericiti.Dupa 3 luni de relatii au inceput si certurile.In acel moment mi-am dat seama ca ea pentru mine e o persoana obisnuita ca si celelalte,deoarece trecuse acea pasiunea,care chiar dureaza 3-4 luni.Acea relatie a noastra se ruina.Stelly peste inca o luna mi-a zis ca deja nu vom mai fi impreuna.Am ramas prieteni si iarasi invatasem ceva:”ca dragostea e una si pentru totdeauna”.           
Prin august a venit mami de peste hotare. Pentru mine si fratele, acesta era un cadou mult asteptat.Dar odata ce venise am observat pe mina ei o vinataie,emotionat am intrebat-o ce s-a intimplat,desigur,ca nu am auzit adevarul.Seara uitindu-ma la stele mi-am dat seama ca vinataia e lasata de tatal vitreg si atunci am zis :“pin aici a fost”.Dupa 14 zile de odihna acasa mamica iarasi a plecat peste hotare,dar inainte de a pleca mi-a zis “totul o sa fie bine”,iar pe obrazul ei fin a cur o lacrima,ce mi-a strapuns inima si mi-a rupt-o in mici bucati,ca o sticla farimitata. Eu suspinam,deoarece stiam ca acolo el ii face rau.Pentru mine nu exista nimeni inafara de persoana ce mi-a dat viata si gindul cum se simte. Suspinul mi-l inecam in alcool si tigari.Ma lasam la invatatura si nu sufeream pe nimeni linga mine.
          Pe 8 noiembrie e hramul oraselului.Eram in stare de ebrietate,intr-o stare mizerabila.Venind acasa,m-am culcat si uitindu-ma la cer mi-am promis singur mie ca din acel moment nu voi mai consuma alcool.Peste aproximativ o saptamina,intr-o seara am facut o greaseala mare,am baut iarasi,mi-am calcat in picioare propria promisiune.Un prieten mai mare a observant ce fac eu,cum imi distrug propria sanatate si cum ma egalez cu cei mai nenorociti oameni ai Pamintului.El face parte din alta confesiune religioasa si pentru el in viata e de baza credinta in Dumnezeu. M-a certat mult timp,mi-a dovedit ca ceea ce fac e rau,cit pentru mine,atit si pentru apropiatii mei.Iar intr-un sfirsit mi-a reintors increderea in Dumnezei si din acel moment m-am luat in mini si am pus capat alcoolului si tutunului.In decurs de 6-8 luni am recapatat titlul de cel mai bun elev al clasei.
Sfirsitul anului.Mami si tatal vitreg erau acasa,Eu ma uitam la asa numitul tata si imi venea sa il inmormintez de viu.Dar ca mamica sa nu observe ca suspin eu ma comportam cu el destul de normal.Undeva pe 12  ianuarie parintii au plecat peste hotare.Pe 18 ianuarie ma sunat fratele mamei si mi-a povestit ca tatal vitreg a batut-o foarte tare si ca are o amanta. Eu am sunat-o pe mami si am auzit doar plinsul ei,vocea ii tremura,nu stiam cum sa o linistesc.In acea zi eu am rugat-o sa  divorteze ca ma chinuie si pe mine,dar si pe ea,iar Lui i-am sunat si l-am preintimpinat sa uite de familia noastra,inclusiv si de propriul fiu.Pe 23 ianuarie la un control medical am aflat ca am probleme cu inima,medicul ma preintimpinat sa nu ma stresses,insa e greu,stiind ca mamica e undeva departe si sufera.In seara de 25 ianuarie am avut dureri cumplite de inima.Atunci am crezut ca voi parasi aceasta lume nedreapta.Venind ambulanta,sora medicala parca ma reintors la viata,si in acel moment mi-am dat seama ca eu trebuie sa lupt cu toate si sa traiesc pentru fericirea mamei,pentru rude si pentru fratiorul meu,prima minune a vietii mele.
             Sa scurs aproape in intregime anul 2012,deja stiu ca viata este o curgere, este un fluviu, este o miscare continua. Dar oamenii au impresia ca ei insisi reprezinta ceva static. Numai obiectele sunt statice, numai moartea este incremenita; viata este o continua schimbare. Cu cat exista mai multa schimbare, cu atat viata este mai abundenta. Iar o viata abundenta aduce cu sine ectraordinare schimbari, clipa de clipa. Dupa cum afirma Rabindranath Tagore “Viata este un dar pe care il meritam numai atunci cand il daruim”. Eu am ales sa traiesc pentru a darui.Daruiesc dragoste,simpatie,respect si viata,si pentru aceasta primesc placere de a trai,de a exista si de a tinde spre Renastere.

вторник, 3 июля 2012 г.


Любовь..

Она не бывает большой…
…Или маленькой
И врятли бывает первой или второй…

Кто-то ждет любовь..
..кто-то ищет,
Кто-то ради любви готов совершить многое.

Все мечтают чтобы любовь была как в кино
Не подозривая что уже играют главные роли..

Смотреть в одну сторону,или закрыть глаза..
наслаждатся обычьным и удивлеатся новому..

Грустить вдвоем и дарить тепло друг другу..
смотреть в будущее,ценить настоящее и скучать…
даже когда рядом…

Весь смысыл жизни в одном человеке…
Чистая наслождение,нежность и радость
когда сам предумываешь правила,но не переходишь границы,
когда каждый вдох,внушает восторг и увереность..

Ей хочется быть предоной и любимой…
А ему так нравится когда она кружет голову,
обьяснять простые истиное,искать ее взгляд…
поддерживать пустые разгаворы и чувствовать…
и чувствовать ее любовь..

Каждому из нас важно знать : любовь случается..
20.06.12

Mama
Mama,un cuvint ce cuprinde intreaga lume.
Mama,un cuvint ce ascunde un mister .
Mama,un cuvint ce aduce lumina cind eu sper.
Mama,un cuvint dulce rostit de un prunc ce a venit din cer.

Mama-o faptura sfinta a sufletului nostru .
Mama-o faptura neinfrinta a imaginatiei noastre.
Mama-o faptura unica a inimii noastre.
Mama-o faptura  frumoasa a privirii noastre.

Mama,fiinta nemaivazuta a Pamintului.
Mama,salvatorul unic al cuvintului “iubesc”.
Mama,persoana ce ma face sa zic “eu doresc sa traiesc”.
Mama,ingerul Dumnezeului.

21.06.12/19:12

понедельник, 18 июня 2012 г.


Viata
Viata,un fir lung de ata,
Cu o singura fata,
Un singur destin
Ce traieste bucurii si indura chin.

Un om ideal traieste frumos,
Iar un destin rautacios
Minciuneste si ponegreste,
Pe toti ii nedreptateste.

Tot in lume nu-i frumos
Insa un zimbet te face mai marinimos,
Iar un sentiment nascut,dragostea...
Face viata asemeni ca dulceata.

Toti stim ca viata e o joaca,
Iar daca jucam cinstit
Firul de ata e prelungit
Si de greseli curatit.

Viata e ca trandafirul,
Frumos si cu miros placut
Dar inghimpa tacut
Si lasa picatura de singe  prefacut.




23.05.12
Andrei Burcovschi

Umbra hoinara
Undeva intr-un oras imens
Pe o strada intuneacata,
Sub lumina felinarelor,dintr-o parte in alta
Se vede umbra cea hoinara,neinfricata.

Din departare se simte mirosul de alcool
Ce a fost consumat de tinar din dezamagire,binevol.
In mina stinga o sticla cu alinare,
Iar in dreapta o lunga si frumoasa floare.

El merge lin  pe drumul lung,omorit…
Chipul lui tinar,frumos,e mohorit,
Cuprins de tristetea dragostei neimpartasite
Izbucneste in plins  fara cuvinte.

Umbra lui hoinara se plimba pina in zori
Incet se aseaza pe bordura drumului
Lasa sticla jos,trandafirul il pune alaturi
Si scoate verigile din buzunarul de linga inima lui.


 12.06.12

Te iubesc
Lipsit de orice fel de indoiala
Te-am ales pe tine,nu pe alta fata…
Lasama sa-ti spun ce simt si ce traiesc,
Atunci cind linga tine ma gasesc.

     Lasa-voi sati vorbeasca inima-mi indragostita
     Tu vei afla,dar sa fii linistita…
     Nu vreau sa te sfiesti,nici sa te indoiesti
     Ca pentru tine eu voi da tot ce doresti.

Pe zi ce trece,dragostea mai mult se intareste,
Din inima si gind ea inspre cer porneste.
Sinceritatea ta m-atrage,ma uimeste,
Lumina ochilor blajini ma incalzeste,dind inimii ceea ce doreste.

     Dragostea ma ajuta ca sa zbor,
     Eu sar din nor in nor.
     Dragoste,iubire si amor,
     Lumina tainica de dor.

Lasa-voi tot ce este gol,
Tot cei lipsit de tine este vint,
Sunt fara tine,ma aflu in acel gol,
Cind esti cu mine ma faci mereu sa cint.

     Nu stiu cum as trai pe lume
     De n-ar fi-n lume al tau nume.
     Eu te iubesc,ramii cu mine…
     Tu intelege,eu te iubesc numai pe tine!

Andrei Burcovschi

Somnul
Ceva placut,atragator,
Ce te ia prin vis in zbor
Spre cel mai frumos si tainic loc
Fiind totul asemeni unui joc.

Ziua,seara,dimineata
Te atrage ca negreata…
El e cel mai mult dorit
La inceputul infinit.

Acesta e somnul neinvins
Ce te capata intins
Pe patul miraculos si atragator
Ce te duce spre Ecuador.

 22.05.12

Sint un om fericit
Sint un om fericit,caci eu pot sa zimbesc,
Pe cind unii oameni sint tristi si se feresc
De cuvintul si privirea celor din jur nemilosi
Ce stiu numai a lor,sa fie voiosi.

Sint un om fericit,caci eu vad lumina permanenta
A soarelui divin ce straluceste pe cerul adinc si mare
Ca oceanul de iluzii ce il facem dupa orice intimplare,
Pe cind cineva de mic viseaza sa vada chipul mamei ce vine din zare.

Sint un om fericit,caci eu pot sa vorbesc,
Pot zice mamei,fratelui,bunicilor ca ii iubesc,
Pe cind cineva arata,vorbeste si roaga prin semne,
 Zicind :,,da-mi apa”,apropiatului cu inima plina de rane.

Sint un om fericit,caci eu pot sa merg,sa alerg,
Pe cind cineva sta tintit la pat sau pe un scaun cu rotile,
Si plinge ca e umilit de soarta,acestea i-s chinurile,
Dar orcicum viseaza si in suflet aude : ,,eu am sa merg”.

Sint un om fericit,caci am o familie mare,duioasa,
Am mama,am frate si bunei,
Pe cind cineva e abandonat de ei,
Si undeva in orfelinat sau in drum devine o fiinta nemiloasa.

Sint un om fericit,stiu sensul vietii noastre spontane,
Multumesc de ceea ce vad,ce am si ce simt,
Sint un om fericit,Doamne…
Ma opun cu dirzenie problemelor vietii noastre spontane.


 09.06.12
Andrei Burcovschi

Război
Noapte.Linişte cumplită.
În văzduh,în depărtare
Fumul cenuşiu
Acoperă bolta albastră.

Liniştea se preschimbă in dezastru.
Zgomotul tancurilor inspăimînta pe toti.
El schimba aramonia în haos
Şi viaţa în război.

Multimea ce se aduna in grabă
Mai tare se inspăimînta,
Căci era acel straşnic început
Al anului ’41.

Nimeni nu putea schimba nimic
Totul era deja decis,
Război va fi…
Asa de sus era prescris.

Mii si mii de suflete inspăimintate
Fugeau,stringeau, pribegeau
Şi mereu tot căutau,comoara vieţii lor,
Copiii cu un trist viitor.

Bunei,taţi şi fraţi..
Erau dusi pe fronturile nemiloase
Pe unde curgeau şiroaie de sînge nevinovat
Ce lupta doar pentru libertate şi patrie.

Tot a continuat ani întregi.
Ani care au fost ca o viaţă neagră,
Atunci au rămas copii fără părinţi
Şi meleagurile fără patrioţi.

A fost război.Au murit sute si mii.
Iar acest straşnic gînd
Şi astăzi ne mai sperie,
Dar datorită LOR trăim frumos şi liber..








 04.05.12
Andrei Burcovschi

Ploaia
Cerul noros.Nori peste nori gramaditi
Si tunete ce te fac sa crisnesti din dinti.
Picatura de apa mascata
Cade lin pe suprafata uscata.

Pamintul isi schimba momentan culoarea,
Plantele se bucura si se intredeschid spre cer
Oamenii se ascund sub aripa unui jder,
Afara ploua.Totul e linistit mister.

Tunetul si fulgerul,amindoi de mina
Sperie copilul ce alearga spre o zina.
El de frica cea mare,
O cuprinde si ii da o sarutare.

Iar colo,dupa jder in vale,
Pe geamul mic si luminat,
Curge picatura dupa picatura agale,
Dupa geam se vede chipul intunecat.

Un chip al unui tinar ce e tintit la pat
Deja de ani de zile,viseaza…
Iar sufletul lui turbat
Se bucura de ploaie si de fericire radiaza.

 15.04.12
Andrei Burcovschi

Numai tu
In lumea cea mare
Existi si tu…
O fata rupta din soare
Ce seaman cu nimeni nu are…

Caci numai a ta privire
Ii uimeste pe toti intr-o sclipire.
Numai al tau chip frumos
Striga :”uitate duios”.

Numai a ta soapta
O poate intelege cel ce asteapta.
Numai al tau gind
Poate rasturna intregul Pamint.

Numai al tau corp
Ii face pe toti sa sopteasca : “opt”,
Opt planete…
Pentru sarutul acestei fete.

Tu,esti al doilea soare in Univers,
Ce radiaza cu zimbetul fermecator
Si uimeste pe orice trecator,
Trecator ce mai nu se-mpiedica din mers.

Iar acum stau si ma-ntreb:
De ce? De ce numai tu,
Imi faci sa-mi zimbeasca sufletul?
Si-nteleg,si-nteleg ca nu trebuie sa ma mai intreb.


 11.05.12
Andrei Burcovschi

Ne despartim de tine,copilarie
Ne despartim de tine,
copilarie,
cum se desparte
omul
de patriei
la nevoie.

Trecem din lumea visurilor,
in realitate,
cunoastem cu sudoare
ce e greul,
ce e dragostea,
si viata.

Ne indepartam,
mai mult,mai mult
de-acele clipe
minunate
cind totul era frumos
si simplu,fara singuratate.





 04.05.12
Andrei Burcovschi

Minciuna
Din zi in zi mai mult,
Din cuvint in cuvint aruncata
Minciuna isi ia aripi,incurcata
In realitatea tulburata.

Un gind despre un fapt real
Tot cu ea se termina,
Omul buimacit ingina spre ideal
Minciuna dupa minciuna despre faptul real.

Minciuna cuprinzindu-l strins
Nu-I mai lasa sperante de on neinvins,
Iar adevarul moare incet,incet…
Apoi e inmormintat si invins.

Lumea intreaga uita ce-I adevarul,
Crede miciuna,e zapacita,
Precum si Eva din minciuna a muscat marul,
Neglijind adevarul.

Pe intreg Pamintul mare,
Din colt in colt,din zare in zare
Ea este atotputernica,
Minciuna,seaman nu mai are.

Ea i-a adunat pe toti dea rindul
Pe fiecare domol miscindu-l
Spre cel ce a fost izgonit
Ce e  tatal cuvintului ce duce jos in infinit…

 29.05.12,00:09
Andrei Burcovschi

Lumea
Cu dragoste,cu-ndurerare
As scrie astazi pe hirtie,
Cuvinte mici,de dor,de jale
De lumea rea,de lumea vie.

Exista lumea rea,ce nu iubeste,
Si prin cuvinte,tragic te omoara,
Ce cu invidie uraste,
Si face doar ca sa te doara.

Dar poate nu sint vinovati doar ei,
Caci asta-I viata,asta e destinul,
Si sufera anume cei,
Ce nu au meritat sa inteleaga chinul.

Dar fiecare dintre noi nu e perfect
Nu toti iubim,dar noi cu totii cerem
Nu tot ce-n viata facem e correct,
Oricit nu am avea oricum mai vrem.

Andrei Burcovschi

Lipsa de tata
Tata,cuvint de toti rostit,
De mine doar e auzit…
Nu pot nici sa il rostesc
Fiindca pe El foarte mult  il urasc.

Il urasca ca ma lasat…
 Nu a avut curaj sa lupte cu destinul,
Iar acum eu indur chinul
Si duc in spate cu lacrima pe obraz suspinul.

Am in minte doar portretul lui imaginar,
Si tot pentru mine acum e un calvar…
El nu e,si imi lipseste mult,
Dar eu deja sint un adult.

Am trecut prin multe si nedorite
Cu multe lacrimi mari si amarite,
Batjocori,lovituri si singuratate,
Nu am avut tata, de tine parte.

Singur am invatat sa lucrez,
Singur am invatat sa initiez
Lucruri si fapte laudate
Ce ma vor face sa nu stau cuiva in spate.

Singur am cunoscut ce e viata,
Cum este sa iubesti,
Am inteles ca e subtire ca ata
Dragostea ce in inima si suflet nu o sadesti.

Dar in tot acest rastimp
Am avut alaturi un inger scump si blind,
Mamico cit timp…?
Mamico cit timp…?


Deja sint 15 ani decind tata,nu mai vazut,
In acea zi ai plecat si nici nu ai cazut
In fata destinului sa intrebi plingind:
De ce sa ma despart de ei,inginind…?

Lacrima de pe orazul meu
Curge lin si foarte rar, 
Caci stiu durerea ca un artar
Si-mi duc viata fara tine iar si iar…

18.05.12
Andrei Burcovschi

Inima ce ai cu mine?
Inima ce ai cu mine?
De ce cind imi e greu suspini?
De ce ma faci sa sufar,cind vine…
Timpul sa inghit spini?

Spini de durere si freamat,
De cuvinte jignitoare
Ale lumii fara indrumare,
Si cu o permanenta infiintare.

Lumea nemiloasa
Careaia de tine nici nu-I pasa,
In folosul sau misel
Te face mai cuminte decit un miel.

Iar inima strapunsa
Apasa neinvinsa,
Suflarea se incetineste
Si firul de ata se sfirseste.

Inima nu se mai zbate,
Iar intrebarea ramine in spate,
Inima ce ai cu mine?
De ce ma dai uitarii intunecate?

16.05.12
Andrei Burcovschi

Gol in suflet
In lumea cea mare
Am si eu un loc sub soare.
Sub aripa lunga a destinului
Duc freamatul cintului.

Cintul ce viata mi-o cuprinde
Cu greutati,tristeti si bucurii,
Fapte  negindite mii si mii
Si-o suferinta ce din mocnet se aprinde.

Totul parca-i nemaipomenit…
Prieteni,distractii si o iubita din zenit
Dar una imi limpsteste ne-ncetat
Cuvintul de tata care si astazi e asteptat.

Cuvintul,ajutorul lui ar rasturna si munti,
M-ar imbarbata sa fiu numai intre oameni culti,
Dar El nu e,si imi e greu
Si am un gol pe suflet mereu.

 14.05.12
Andrei Burcovschi

Doar tu
Intr-o zi minunata
Ne-am cunoscut noi,
Un baiat si o fata
Din intreaga lume inmormintata...

Zile intregi de discutii
De noi impresii si persecutii,
De dragi cuvinte si scumpe
Din largi si lungi executii.

Tot mai multe am aflat
Mai mult mai fascinat
Mai facut sa ma gindesc
Doar la sufletul tau ceresc.

Privirea seducatoare,
Si cuvintul tau duios
Ma face sa zbor in zare
Spre dragostea ce ia amploare.


Doar tu imi lesi in suflet
Pasi mici de fericire,
Imbratisari pline de iubire
Si clipe lungi de dragoste-n sclipire.


14.05.12
Andrei Burcovschi