Memorii
Abia
am 16 ani,insa ma chinuie mereu o intrebare,pentru ce traiesc?Incerc sa-i caut
raspunsul dar e problematic.Nu am trait mult timp,doar 16 ani,ani de tristeti
si bucurii.
Viata e nedreapta cu mine.Am crescut fara
tata,acea persoana de care am avut si am nevoie.Anume in acele momente cind
apareau primele probleme ale vietii,nu a avut cine sa ma indrumeze,sa ma
imbarbateze.Prima bataie la scoala,prima mea problema ,era greu.eram inchis in
sine si suspinam…El imi lipsea,imi lipseau sfaturile lui,alintarea,ajutorul in
calea lunga cu noi si noi probleme.
Aveam 8 ani.Era vara anului 2003 cind
mamica a venit cu EL,si mi la prezentat ca tata.L-am acceptat numai ca sa nu o
fac pe mami sa sufere.Tatal vitreg mi se parea o persoana exemplu.Cu el mami
era fericita,eu eram bucuros ca insfirsit voi simti dragostea de tata.Totul era
bine,iar peste un an aparut si fratiorul meu,un baietas blond,chipes,si foarte
zbintuit.Si in acel moment sa schimbat totul.Tatal vitreg mai ca uitase ca eu
exist,dar era si de asteptat eu doar nimic nu aveam in comun cu el,inafara de
persoana ce mi-a dat viata.Mami,era persoana care mereu ma intreba de ce sint
trist,dar niciodata nu i-am zis-o fiindca nu doream s-o indispun.
Au
mai trecut 3 ani,anul 2007,19 mai o zi in care viata a inceput sa ma chinuie si
mai tare.Era seara,orele 6-7,eram cu prietenii la fotbal.Acolo din cauza unui
baiat mi-am fracturat mina.Buneii,aflind ce sa intimplat indata au sunat mamei
si tatalui vitreg,care erau peste hotare,sa le zica ce s-a intimplat.Am fost
internat in spital unde am suportat doua operatii.Parintii au facut tot
posibilul si au dat medicului suma necesara pentru a ma face bine.Ajuns in
spital am aflat multe lucruri,cum ar fi: cine imi este prieten,ca fara bani
nimic nu se face si ca tatalui vitreg nu-i era chiar atit de indiferent fata de
mine.Fiind externat din spital am venit cu o mare bucurie acasa,unde ma astepta
“cel mai bun prieten”.Acel baiat in care nu aveam incredere,dar atunci am
inteles ca el e acel ce ma sustine mereu si e linga mine si la bine si la rau.
Doar el ma astepta…In scurt timp au venit parintii acasa.Totul a devenit o
poveste,cadouri,zile de neuitat,si dragoste din partea celor apropiati,acel
sentiment care e cel mai important pentru mine.
Toamna anului 2007-a aparut si
prima fata de care m-am indragostit copilaros.Eram mic,dar deloc nu ma jenam de
faptul ca imi place.Prin octombrie i-am zis de ceea ce simt pentru ea,si in
raspuns am primit ceea ce asteptam sa aud,simpatie reciproca.Eu elev al clasei
a 7,ea eleva in clasa 6,insa nimic nu ne rusina.Pe atunci aveam o deriginta
foarte severa,care mereu imi zicea “lasa dragostea ai de invatat”,dar eu parca doream
sa-i demonstrez ca ma descurc cu ambele,dragostea si temele.La recreatii mergeam
de miina cu acea domnisoara minunata,in fata dumneaei in pofida la toate acele
sfaturi ce mi le dadea.
Sa mai scurs un an,deja 2008…Incepeam sa ma
maturizez. Insa toamna acelui an s-a intimplat ceva strasnic,mi-a decedat diriginta
mea scumpa,pentru mine asta a fost un nou traur,imi decedase a doua mama,care
in clasa a-V dintr-un copilas rusinos,care era pe cale de a pierde darul de a
invata a facut un baiat ce stia concret ce vrea de la sine si de la viata.Iar
in luna noiembrie am fost internat in spital cu diagnoza- apendecita
acuta.Parintii erau indispusi,fratelui ii era dor,dar eu nu doream sa mai
traiesc.Peste citeva ore dupa internare am intrat in sala de operatii cu
dirzenie,dar odata ce am vazut medicii,instrumentele pentru operatie m-a
cuprins o frica mare,am inceput a tremura,dar ma gindeam la lucruri stupide
“daca inchid ochii si nu ii voi mai deschid?Daca nu am sa-mi mai vad rudele?
Daca am sa ramin doar o istorie numai in viata celor apropiati?” Cu aceste
ginduri am fost adormit de seringa cu o doza medie de anestezie.M-am trezit
abia dimineata,deschizind ochii am vazut zimbetul mamei si am si simtit
imbratisarea calduroasa a ei,atunci am inteles ca e prostie sa nu doresc sa
traiesc si mi-am zis :“eu nu doresc sa traiesc ci trebuie sa traiesc”.Dupa
externarea din spital m-am intors din nou la scoala.Totul era bine.Primavara pe
data de 4 martie 2009 am atins virsta de 14 ani.Ca si fiecare copil aveam o
dorinta.La acea zi de nastere parintii mi-au daruit un calculator stationar.
Peste aproximativ o luna m-am despartit si de prima fata indragita de mine.Dupa
acel un an jumate de intilnire cu ea mi-am pierdut déjà increderea in fete si
am decis ca le voi face si eu sa sufere,era o mare prostie.Dar,odata ce eu am
inceput a face sa sufere fetele,am aflat ca tatal meu vitreg a inceput a
curvi.Au inceput suferintele mamei mele dragi.Incercam sa nu trag atentie la
ceea ce se intimpla,insa o vedeam mereu suferind.Intr-o zi dupa scoala,intrind
in casa am vazut-o pe mami plingind si din acel moment am inceput sa-l urasc pe
acel barbat ce l-am acceptat cindva ca tata.Peste 2 zile mi-am adunat tot
curajul si am vorbit cu el.Dupa acea discutie totul parca a revenit la
normal.Mami si cu el au plecat iarasi peste hotare,eu din nou ramasesem cu
buneii si cu fratiorul acasa.Suferintele ce le faceam eu fetelor au incetat in
acel moment dupa ce vorbisem cu tatal vitreg.Totul era bine,comunicam cu o
multime de fete dar nu doream cu nici una relatii,ceva mai mult decit o simpla
prietenie.Pe 13 decembrie,la ziua numelui meu si ziua de nastere a unui prieten
pentru prima data am consumat bauturi alcoolice si am gustat si din acel fum al
tutunului.Din acel moment mi se parea ca fara prezenta bauturii nu va trece
nici o sarbatoare.
Timpul s-a scurs…Era deja luna
februarie a anului 2011,insa eu aveam acelasi mod de viata: lectii si
distractii care fara bauturi alcoolice nu se puteau desfasura,desigur cit dupa
parerea mea,cit si a tuturor prietenilor mei.La o plimbare prin oras am vazut o
fata pe nume Stelly. M-am apropiat,am facut cunostinta,dupa o mica plimbare
imbreuna ne-am schimbat cu numerele de telefoane.Nici n-a trecut mult timp dupa
ce ne-am despartit si eu am sunat-o.A fost o pasiune mare pentru mine.Peste
vreo saptamina am afalat ca sintem nascuti ambii pe 4 martie,numai ca in ani
diferiti.Au trecut 2 luni dupa ce am facut cunostina.La o plimbare,(pe data de
4 aprilie) i-am propus intilnire,si in acelasi moment am si auzit raspunsul
mult dorit,DA.Eram fericiti.Dupa 3 luni de relatii au inceput si certurile.In
acel moment mi-am dat seama ca ea pentru mine e o persoana obisnuita ca si
celelalte,deoarece trecuse acea pasiunea,care chiar dureaza 3-4 luni.Acea
relatie a noastra se ruina.Stelly peste inca o luna mi-a zis ca deja nu vom mai
fi impreuna.Am ramas prieteni si iarasi invatasem ceva:”ca dragostea e una si
pentru totdeauna”.
Prin august a venit mami de peste hotare. Pentru mine
si fratele, acesta era un cadou mult asteptat.Dar odata ce venise am observat
pe mina ei o vinataie,emotionat am intrebat-o ce s-a intimplat,desigur,ca nu am
auzit adevarul.Seara uitindu-ma la stele mi-am dat seama ca vinataia e lasata
de tatal vitreg si atunci am zis :“pin aici a fost”.Dupa 14 zile de odihna
acasa mamica iarasi a plecat peste hotare,dar inainte de a pleca mi-a zis
“totul o sa fie bine”,iar pe obrazul ei fin a cur o lacrima,ce mi-a strapuns
inima si mi-a rupt-o in mici bucati,ca o sticla farimitata. Eu
suspinam,deoarece stiam ca acolo el ii face rau.Pentru mine nu exista nimeni
inafara de persoana ce mi-a dat viata si gindul cum se simte. Suspinul mi-l
inecam in alcool si tigari.Ma lasam la invatatura si nu sufeream pe nimeni
linga mine.
Pe 8 noiembrie e hramul oraselului.Eram
in stare de ebrietate,intr-o stare mizerabila.Venind acasa,m-am culcat si
uitindu-ma la cer mi-am promis singur mie ca din acel moment nu voi mai consuma
alcool.Peste aproximativ o saptamina,intr-o seara am facut o greaseala mare,am
baut iarasi,mi-am calcat in picioare propria promisiune.Un prieten mai mare a
observant ce fac eu,cum imi distrug propria sanatate si cum ma egalez cu cei
mai nenorociti oameni ai Pamintului.El face parte din alta confesiune
religioasa si pentru el in viata e de baza credinta in Dumnezeu. M-a certat
mult timp,mi-a dovedit ca ceea ce fac e rau,cit pentru mine,atit si pentru
apropiatii mei.Iar intr-un sfirsit mi-a reintors increderea in Dumnezei si din
acel moment m-am luat in mini si am pus capat alcoolului si tutunului.In decurs
de 6-8 luni am recapatat titlul de cel mai bun elev al clasei.
Sfirsitul anului.Mami si tatal vitreg erau acasa,Eu ma
uitam la asa numitul tata si imi venea sa il inmormintez de viu.Dar ca mamica
sa nu observe ca suspin eu ma comportam cu el destul de normal.Undeva pe
12 ianuarie parintii au plecat peste
hotare.Pe 18 ianuarie ma sunat fratele mamei si mi-a povestit ca tatal vitreg a
batut-o foarte tare si ca are o amanta. Eu am sunat-o pe mami si am auzit doar
plinsul ei,vocea ii tremura,nu stiam cum sa o linistesc.In acea zi eu am
rugat-o sa divorteze ca ma chinuie si pe
mine,dar si pe ea,iar Lui i-am sunat si l-am preintimpinat sa uite de familia
noastra,inclusiv si de propriul fiu.Pe 23 ianuarie la un control medical am
aflat ca am probleme cu inima,medicul ma preintimpinat sa nu ma stresses,insa e
greu,stiind ca mamica e undeva departe si sufera.In seara de 25 ianuarie am
avut dureri cumplite de inima.Atunci am crezut ca voi parasi aceasta lume
nedreapta.Venind ambulanta,sora medicala parca ma reintors la viata,si in acel
moment mi-am dat seama ca eu trebuie sa lupt cu toate si sa traiesc pentru
fericirea mamei,pentru rude si pentru fratiorul meu,prima minune a vietii mele.
Sa scurs aproape in intregime anul
2012,deja stiu ca viata este o curgere, este un fluviu, este o miscare
continua. Dar oamenii au impresia ca ei insisi reprezinta ceva static. Numai
obiectele sunt statice, numai moartea este incremenita; viata este o continua
schimbare. Cu cat exista mai multa schimbare, cu atat viata este mai abundenta.
Iar o viata abundenta aduce cu sine ectraordinare schimbari, clipa de clipa. Dupa cum afirma Rabindranath
Tagore “Viata este un dar pe care il meritam numai atunci cand il daruim”. Eu
am ales sa traiesc pentru a darui.Daruiesc dragoste,simpatie,respect si
viata,si pentru aceasta primesc placere de a trai,de a exista si de a tinde
spre Renastere.
“Cum este sa iubesti?”
intrebarea care si-o pun toti pina a se indragosti.Eu am pasit si aceasta
treapta a vietii,m-am indragostit si pot sa raspund foarte discret la aceasta
intrebare. Sa iubesti e frumos si placut.Iubesti orice in persoana de sex opus
si nu ai nevoie de nimic mai mult. “A iubi” este jocul in care sint 2 jucatori
si ambii pot sa cistige.Noi am citigat. Ii iubesc parul brunet ce mereu e
desprins, ochii caprui care ma privesc cu atita duiosie,cu atita
dragoste;obrajorii fini,mai ales atunci cind o alint cu vorbe dulci si ei
incetul cu incetul rosesc;gurita mica care ma saruta cu atita pasiune si
dorinta,care imi sopteste acel cuvint minunat “TE IUBESC”. Ii iubesc sinii
frumosi,ce o sa alapteze acel rod al iubirii;miinile care ma mingie si care
parca mi-ar spune : “stai aici si nu incerca sa pleci,mie imi apartii”; copsele
ce le ador si picioarele care aduc acea minune in bratele mele pline cu atita
dragoste fata de Ea. In general,este splendid sa iubeste si sa fii iubit,sa
stii ca esti asteptat mereu undeva acolo intr-un lacas unde traieste cea mai
scumpa persoana a vietii tale. Este greu sa iubesti,dar este real si ceva
dorit…
